Forme de yoga
Explorează aceleași familii de posturi prin tradiții de predare diferite. Numele, sprijinul, respirația și tranzițiile trebuie comparate separat.
Yoga Ashtanga
Un sistem de posturi, tranziții, respirație și privire orientată. Cele șase serii aparțin unei tradiții vii de predare, cu variații între profesori.
Citește despre această abordare →Hatha yoga
Hatha denumește o tradiție amplă de practică corporală a yogăi. Textele mai vechi discută postura, respirația și alte discipline. Clasele actuale care folosesc acest nume pot diferi ca conținut și ritm.
Citește despre această abordare →Yoga Iyengar
Yoga Iyengar acordă atenție detaliată poziționării corpului. Sprijinul oferit de blocuri, centuri și pături poate schimba sarcina și poate face mai ușoară studierea unei anumite acțiuni.
Citește despre această abordare →Vinyasa yoga
În practica vinyasa, tranzițiile leagă posturile de respirație. Ordinea, ritmul și selecția posturilor pot varia între clase.
Citește despre această abordare →Yin yoga
Practica yin folosește poziții relativ nemișcate, menținute mai mult timp. O formă familiară poate avea un alt nume, alt sprijin sau alt grad de efort muscular decât o variantă activă de yoga.
Citește despre această abordare →Yoga restaurativă
Practica restaurativă folosește sprijin pentru a reduce efortul necesar menținerii unei poziții. Așezarea păturilor, pernelor sau altor accesorii face parte din formă.
Citește despre această abordare →Sivananda yoga
Predarea Sivananda plasează de obicei un set de douăsprezece posturi de bază într-o practică mai amplă, care include pregătire, respirație și odihnă.
Citește despre această abordare →Înțelegeți mișcarea.
Găsiți forma potrivită.
Tradiția în context
Denumirile și secvențele posturilor sunt legate de tradiții de predare identificate. Diferențele rămân vizibile.
Mișcare pe înțelesul tuturor
Explicațiile urmăresc sprijinul, greutatea și mișcarea. Termenii tradiționali rămân distincți de afirmațiile anatomice și medicale.
Surse pe care le puteți urmări
Puteți urmări materialul original. Descrierea metodei unui profesor documentează o practică; singură, nu dovedește un beneficiu clinic.